Vorbind despre trecut

Vorbe despre trecut...istorie transformata in prezent. Tendinta este de a readuce trecutul in prezent, a-i da o conotatie de valabilitate continuua. Cata importanta are trecutul in prezentul fiecaruia? Indiscutabil, trecutul este unealta modelatoare a persoanei noastre prezente... Insa ce se intampla atunci cand rememorezi trecutul, odata si inca odata si tot asa? Trecutul e trecut. Exista un indemn britanic ce spune "Let bygons be bygons". Intr-adevar, "bygons", am trecut prin sau pe langa ceva ce e de domeniul trecutului... Trecutul e determinant, dar nu esential in prezent. Privesc catre trecutul meu, cu bune, cu rele..stiu ca exista un viitor...daca Frank Sinatra spunea "I did it my way", eu pot spune "I'm gonna do it my way". Poate ca "my way" nu e cea mai usoara cale, dar nu pot spune ca am fost vreodata atras de calea mai usoara, cu toate ca cea mai dificila e plina de piedici...Exista un film, "The big fish",in care, personajul principal, la un moment dat, e pus sa aleaga intre doua drumuri, unul cunoscut, iar celalalt printr-o padure, neumblat..El decide sa aleaga al doilea drum, fapt decisiv in viata sa, care capata o turnura epica. Ei bine, poate ca drumul meu e tot printr-o padure plina de pericole...Insa ma astept ca la capatul acelei paduri sa ma astepte ceva special....Revenind la problema rememorarii trecutului, gandesc ca trecutul e bun in urma, iar nu in fata. Zambesc acum, deoarece ascult o piesa a lui Frank Sinatra, al carei titlu e "The best is yet to come"...Inchei cu o fraza proprie: "Indiferent cat de plin de nori mi-a fost trecutul, intotdeauna dupa ploaie vine soarele".