Looking back at past events, following present ones and thinking of what the future may bring, I can not but imagine the world to be a sort of a giant stage, with most of us as spectators, enjoying, or not, the play displayed in front of us.
It's somehow funny when you think about the strange similarities between Assange of Wikileaks and Strauss Kahn of IMF. They both managed to become sexual harassers after meddling in US affairs. When I take into consideration the power DSK had as head of the IMF, needless to say the money (300 mil. only in art collections), I find it hard to believe that he couldn't hire a prostitute, if he really had such urgent needs. With Assange, a similar story.
Moving on to something of a more recent status, the News Corp/Murdoch hacking affair. So, let's say that the accusations are true. And faith has it that they got caught. But who is stupid enough to believe in faith? Or for that matter, who is so ignorant as to think that this is the only case of hacking by an international corporation? The mobile phone, other than making us extremely dependant on it, has proven to be a very useful tool in the hands of secret services, media and terrorists. So, this whole sharade which takes place in London right now is pretty funny. Let's "grill" Rupert Murdoch and his son, for hacking the phones of MPs, PMs and other high ranking people. The girl who was killed and whose phone was also hacked is, maybe, just for show off, a pretext. I wonder who mr. Murdoch annoyed over the years...
I could name another huge theater play, but with gruelling consequences: war. Hundreds of people die daily, and for what? Revolutions? Strangely, Libya, with its huge oil reserves, is the sole place where the US intervened.. what about Syria? Yemen? Egypt? Of course, who knows what happens behind closed doors... but I'm talking about military intervention. I suggest a well known book, "Confessions of an economic hit man". It's a real eye-opener!
As I discuss with some of my friends, no matter how much we talk about what could be behind many of the events we see on the news, the truth is that we can only make speculations. And, like in a theater, we won't know what actors really feel, or think. In this case, we won't know what's the truth. We can cling to conspiration theories, to "shocking" news, or to history books. Rarely will we have access to revealing documents, usually after some years post-events, but, in general, the truth will lie hidden.
And as for your mobile phones, if you do have something "confidential" to say, keep it till you meet face to face.
Wednesday, July 20, 2011
Monday, June 6, 2011
Las' să curgă!
Dacă aș fi responsabil cu administrarea căminelor, aș institui plata facturilor de apă pentru studenți, separat. Așa, s-ar termina cu abuzul existent. În fiecare an când am stat la cămin, am avut parte de colegi care, când făceau duș, se credeau sub cascade. Pentru că e gratis, frate! Dac-ar face așa acasă, le-ar da mama-n cap cu polonicu, că n-ar mai avea bani de legume...
Când iei în considerare faptul că există o criză a apei pe tot globul, te uiți puțin la cifre:
Cifrele acestea, preluate de pe wikipedia, reprezintă o aproximare a numărului de oameni care suferă de pe urma lipsei accesului la apă curată. Și acestea sunt doar câteva exemple. Nu am luat în considerare India sau China. În America de Sud există țări precum Venezuela sau Cuba unde apa se raționalizează. Altfel, ajung oamenii să moară de sete.
Iar apa nu se folosește doar pentru băut. Domestic, se folosește și pentru alte activități, precum spălat, udat iarba și altele. Pe plan industrial, e o cu totul altă poveste. Doar pentru irigații se folosesc cantități enorme. Iar sistemele sunt de multe ori ineficiente, distribuind apa în mod păgubos.
Dacă te uiți la campanii publicitare UNICEF, OXFAM sau WWF, vei vedea care e de fapt situația. Mor oamenii și animalele de sete iar noi risipim în batjocură.
Mi-am făcut o lucrare pe politica României privind apele minerale. Deținem circa. 60% din rezervele Europei de apă minerală (Nicidecum doar o treime, cât am auzit la o campanie publicitară la radio). Iar ideea e că apele astea curg, așa, în neștire, că doar au de unde. Un exemplu de stupiditate tipic românească e că, pentru ca un izvor să poată fi exploatat, SNAM (Societatea Națională a Apelor Minerale) trebuie să monitorizeze debitul timp de 7 ani. Adică, 7 ani, curge o grămadă de apă ce, pe lângă faptul că ar putea salva o grămadă de vieți, ar putea aduce în bugetul României mulți bani. Și, cum știm cu toții, România are nevoie de bani!
Zilnic, te miri ridicolul ce se petrece în România. Am scris articolul în limba română fiindcă mi-e rușine să îl scriu în engleză și să îl citească vreun străin (nu că n-ar ști ei ce e pe la noi). Dacă cei de afară au totuși un minim de respect pentru țara și resursele lor, la noi există o batjocură generală. Pentru cine citește acest articol, încercați puțin să vă gândiți la ce am scris și, data viitoare când faceți duș, gândiți-vă că alții mor de sete și faceți puțină economie. S-ar putea ca și copiii voștri să fie cândva în aceeași situație.
http://www.youtube.com/watch?v=Gg-ac0EaYDQ
Când iei în considerare faptul că există o criză a apei pe tot globul, te uiți puțin la cifre:
Cifrele acestea, preluate de pe wikipedia, reprezintă o aproximare a numărului de oameni care suferă de pe urma lipsei accesului la apă curată. Și acestea sunt doar câteva exemple. Nu am luat în considerare India sau China. În America de Sud există țări precum Venezuela sau Cuba unde apa se raționalizează. Altfel, ajung oamenii să moară de sete.
Iar apa nu se folosește doar pentru băut. Domestic, se folosește și pentru alte activități, precum spălat, udat iarba și altele. Pe plan industrial, e o cu totul altă poveste. Doar pentru irigații se folosesc cantități enorme. Iar sistemele sunt de multe ori ineficiente, distribuind apa în mod păgubos.
Dacă te uiți la campanii publicitare UNICEF, OXFAM sau WWF, vei vedea care e de fapt situația. Mor oamenii și animalele de sete iar noi risipim în batjocură.
Mi-am făcut o lucrare pe politica României privind apele minerale. Deținem circa. 60% din rezervele Europei de apă minerală (Nicidecum doar o treime, cât am auzit la o campanie publicitară la radio). Iar ideea e că apele astea curg, așa, în neștire, că doar au de unde. Un exemplu de stupiditate tipic românească e că, pentru ca un izvor să poată fi exploatat, SNAM (Societatea Națională a Apelor Minerale) trebuie să monitorizeze debitul timp de 7 ani. Adică, 7 ani, curge o grămadă de apă ce, pe lângă faptul că ar putea salva o grămadă de vieți, ar putea aduce în bugetul României mulți bani. Și, cum știm cu toții, România are nevoie de bani!
Zilnic, te miri ridicolul ce se petrece în România. Am scris articolul în limba română fiindcă mi-e rușine să îl scriu în engleză și să îl citească vreun străin (nu că n-ar ști ei ce e pe la noi). Dacă cei de afară au totuși un minim de respect pentru țara și resursele lor, la noi există o batjocură generală. Pentru cine citește acest articol, încercați puțin să vă gândiți la ce am scris și, data viitoare când faceți duș, gândiți-vă că alții mor de sete și faceți puțină economie. S-ar putea ca și copiii voștri să fie cândva în aceeași situație.
http://www.youtube.com/watch?v=Gg-ac0EaYDQ
Subscribe to:
Posts (Atom)